Etapele simbolismului românesc

​

1)Etapa teoretizărilor, asociată în principal lui Alexandru Macedonski, recunoscut ca teoreticianul simbolismului românesc. Publică articole care promovează noul mod de a scrie, cu titluri sugestive precum Poezia viitorului.  Efortul său de a crea poezie simbolistă, nu a dus în general la rezultatele scontate; creațiile sale rămân în principal și în conținut romantice, cu o muzicalitate însă ce valorifică dimensiunea auditivă postulată de simboliști. Excepție fac poeziile din așa numitul ciclu al nopților, cu un poem remarcabil intitulat: Noapte de decembrie, dar și Poema rondelilor, serie de poezii care valorifică muzicalitatea refrenului din poezia cu formă fixă numită rondel, specie cu 13 versuri, în care se repetă primul vers în versul 7 și versul 13.

​

2)Etapa tatonărilor simboliste, a expermentelor

Simbolismul „exterior”, minulescian – Ion Minulescu

(1881 – 1944)

-nu este un simbolism de substanță, mai mult prin

mijloace  decât  prin  viziune  și  sensibilitate

-atracție  față  de  tehnica  și  motivele simboliste:

numărul fatidic/prevestitor (Romanța celor trei

romanțe), mirajul depărtărilor (Romanța celor trei

corăbii), efectele sonore, neologisme cantabile (Cânta

un matelot la proră), numele proprii exotice,

sonore (Corint, Ninive, Babilon)

-tristețea, nota gravă îl apropie de simbolismul autentic (Ultima oră)

​

 

3) Simbolismul autentic bacovian

​

 George Bacovia (1881 – 1957), cel mai mare

poet simbolist român; poezia sa îmbină

toate trăsăturile esențiale specifice simbolismului:

-simbolismul depresiv – izvorât din inadaptarea socială

-cultivarea simbolului și a sugestiei ca modalități de a

surprinde corespondențele eului cu lumea

-preferința pentru culori întunecate, sinestezie – „audiție

colorată” (senzațiile coloristice și muzicale devin

echivalente în plan afectiv)

-teme și motive simboliste: târgul provincial – element al izolării, al claustrării, nevroza, peisajul interiorizat, descompunerea materiei.

​

Copilaria:

​

George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu".  În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

​

Studiile

​

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.

Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes. Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului. Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză. Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.

 Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).