-Cultivarea simbolului: simbolul este o figură de stil care obligă la înlocuirea unei realități cu o alta, fiind în fond o metaforă repetată cu un anumit sens;   Arthur Rimbaud consideră că lumea întreagă e o „pădure de simboluri”. Poezia simbolistă foloseşte adesea simbolurile în locul ideilor exprimate discursiv, sub formă de enunţuri clare. Simbolurile suisţin ambiguitatea şi sugestia textului.  

-Corespondenţe: o tehnică prin care se identifică legături între universul exterior și cel interior, pe baza unor afinități subtile.

  Exemplu: un pastel al toamnei nu se transformă într-o decriere a naturii exterioare, ci devine o cale de a vorbi despre sentimentele celui care se exprimă.

-Sinesteziile (imagini artistice complexe, care se adresează mai multor simţuri odată)

Exemplu: Parfum, culoare, sunet se-ngână şi-şi răspund, Charles Baudelaire;

-Muzicalitatea: generată de prezența laitmotivului și a refrenului, de paralelismul sintactic;( Muzica înainte de toate,  Paul Verlaine)

-Teme și motive specifice: singurătatea, moartea, condiția omului, orașul tentacular, parcul, famfare, cimitirul, plânsul, ploaia, râsul absurd, visul coșmar, beția, boala, corbul etc.